Cu toate că nu știam exact ce funcții poate îndeplini o astrogramă.. e ca la ghicitoare? Nu chiar căci știu ca are la bază ceva știință. Te duci la cineva care începe sa-ți enumere calități și defecte? Îți descoperi scopul vieții pe care ți-ai ales-o tura asta dar pe care le-ai uitat din cauza experienței traumatice prin care trecem toți în viața asta- nașterea (traumaticul experienței constă în faptul că este ceva traumatizant pentru organism pur și simplu- în caz ca avea cineva de gând sa citească printre rânduri ca am tendințe depresive și idei cum că.. ce nashpa e viața de ce trebuie sa ne naștem).. așa.. revenind...
Astrograma mea.. pentru cine nu știe, dacă aveți norocul să priviți în ochi un astrolog experimentat- a nu se citi celebru- e posibil să aveți surprize: să fiți întrebat ” ce vrei să știi?” și sa nu aveți un răspuns pregătit, moment în care persoana din fața mea începe să înșire un luuuung puhoi de informații despre mine din multe domenii, relativ sistematizate, dar insuficient de sistematizate pentru mine. M-am trezit cu informații despre viitor, vieți anterioare, relații, carieră, familie, evident scopul acestei călătorii pe Terra și... când s-a terminat tăvălucul și am ieșit pe ușa m-am întrebat ” de ce oare nu mi-am luat un reportofon la mine? aaa dar mp3 playerul a stat cumințel pe masă,închis evident o dată cu sosirea mea în camera întămplării.. SMART!-NOT!”
Ceea ce mi-a rămas în cap, pe lângă zodiile celor doi viitori soți și alte informații prețioase, este faptul ca sunt melancolică.. ca am tendința de a ma lega de trecut, evident in mod patologic, și mereu mi se pare ca ceea ce a existat în trecut este mult mai bun decât prezentul.
De cateva zile evident că am observat asta extrem de des, am indentificat-o tocmai pentru ca am aflat de existența ei, mi s-a atras atenția că există și acum parcă dau mereu de ea oriunde m-aș intoarce. Problema e că este foarte reală și așa că mă întreb cum faci ca să ramâi în prezent?
Prezentul meu acu sună cam așa: cadru restrâns- am terminat de scris pentru licență pe seara asta, săptămâna asta nu trebuie sa ma duc la școală, mi-aș dori o mașină care să-mi extragă instant câteva kile de lipide din burtică și cam atât. Într-un cadru mai larg- sora mea doarme si mai tresare din când in când- ma întreb ce visează, iubitul meu mai are 4 ore de dormit până să plece la servici- deci da cu siguranta e mai odihnit ca mine, trebuie să mă apuc de invățat și nu mă atrage deloc. Menționez ca ultimele 4 rânduri mi-au luat cred că deja 10 minute sa găsesc ceva de scris care sa aibă legatură pe cât de mult posibil cu prezentul meu și să nu reprezinte stări și sentimente legate de amintiri.
De fapt cred ca acest fenomen are legătură tot cu mine și the basic- fuga mea de mine. Problem solved?!
Mi-e teamă însă să mă opresc și să mă uit in jur.. dacă nu o să-mi placă? Dacă mă va întrista? Deocamdată e mai simplu să fug in activități cotidiene, în problemele altora, în detalii, în filme, în vorbitul la telefon... mă întreb însă cât va mai funcționa joggingul asta psihologic? Momentan cred ca mi-e bine așa?! Cu toate ca dacă am conștientizat ideea asta probabil ca nu va mai funcționa prea mult. Identificarea problemei fiind primul pas spre rezolvarea ei :)
O melodie pe care am ascultat-o cât am scris rândurile astea și pe care am ascultat-o prima data acum vreo 5 ani trimisă de...Melancolie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu