sâmbătă, 2 iulie 2011

Cum ar fi să-ţi imaginezi că piticii din capul tău fac sex...

...NEPROTEJAT :P
       Asta ar fi un alt fel de a expune problema schimbării pe care o suferă fiecare dintre noi, respectiv apariţia de noi pitici o dată cu vârsta.
     Această formulare, recunosc, nu îmi aparţine în mod direct şi este rezultatul unei conversaţii with my brain :p, şi btw.. thx darling :)
       Dacă, însă, tot am început în acest stil, zic, hai să mergem pe aceeaşi idee şi mă întreb, există metode contraceptive pentru pitici?- nu, nu facem discriminări, a se înţelege că e vorba de piticii personali ai fiecăruia sau după preferinţe mai sunt cunoscuţi şi sub denumirea de păsărele (după numărul lor putând fi de la un cuplu amărât şi singuratic până la o colivie, un stol...). Revenind la planningul familial al pititcilor, mă gândesc, prin ce măsuri am putea să le scădem natalitatea, care culmea, am impresia că este în creştere, direct proporţională cu vârsta posesorului. Având în vedere că nu accept ideea avortului, nici măcar ipotetic în viaţa reală, cu siguranţă nu voi accepta un avort piticesc- a se înţelege că începi să îţi îngrădeşti viziunea asupra unui lucru şi realizezi asta şi te gândeşti, în mijlocul desăvârşirii fixului pe care tocmai îl dezvolţi, că ai vrea să renunţi la el, fără nici o explicaţie, fără să înţelegi ce era de înţeles până la urmă.
       Cred că în primul rând trebuie să separăm cele două populaţii piticeşti, cea formată prin condiţionările tale de cea formată din condiţionările societăţii la care te adaptezi- momentan îmi trece prin cap un gând: oare există aventuri între cele două pături sociale piticeşti? Dacă stau mai bine însă să mă gândesc realizez că de fapt nu aveam de ce să-mi supun piticii unei astfel de traume de separare în două "lumi" pentru că până la urmă sunt cu toţii pitici şi punct. Cum mi-am făcut rost de ei şi cum previn contactele sexuale neprotejate m-ar interesa mai mult momentan.
       Când îţi dai seama că numărul de condiţionări din viaţa ta este îndeajuns încât să începi să reacţionezi şi să schimbi anumiţi parametri ai situaţiei? Evident, în cazul meu mai există şi problema, dacă nu voi mai ţine cont de condiţionări, ce vor spune cei din jurul meu?
       Din păcate, pentru mine, probabil că am atacat subiectul ăsta mult prea devreme pentru că nici măcar scrisul nu mă mai ajută să găsesc oarece raspunsuri- pe lângă micul detaliu că mă mai aşteaptă nişte hârtii pe masă care aştepta să fie citite, nişte vase pe scurgator care aşteaptă să fie puse la loc şi există o limitare de timp a acestor acţiuni, respectiv.. nişte condiţionări ;))


        Până data viitoare, cu drag, HEIGH-HO!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu