Şi s-a dus! Încă un pas important a fost făcut pe drumul spre "noi lecţii". Cei care au împărtăşit acum sau vreodată această experienţă a unui astfel de examen ştiu foarte bine foarte multe detalii ale acestei etape. Etapă care fiind concepută de oameni pentru oameni este perfectibilă şi probabil va fi mereu dar nu despre asta vreau să scriu.
Vacanţă, parcă sună şi ciudat dar probabil că aşa se numeşte perioada asta, perioada care a început, ca orice început de bun augur, de LUNI. Probabil una dintre cele mai frumoase zile de luni pe care le-am trăit până acum, o zi de luni care în lumea MEA arată cu totul şi cu totul diferit faţă de ziua de luni a majorităţii oamenilor din jurul meu. O zi de luni pe care aproape toată lumea a întâmpinat-o cu o oareşce nostalgie a weekendului şi cu gândul la o nouă săptămână de lucru, eu în schimb.. m-am trezit că e o zi de luni în care pot face orice îmi trece prin cap, pot să îmi schimb programul anytime- sau mai bine zis: care program?- în concluzie eram precum într-o secvenţă dintr-o staţie de metrou care ar arăta ca într-o zi de LUNI dimineaţa, evident: Unirii soseşte metroul în staţie, coboară călătorii, toată lumea se îndreaptă spre scări, e aşa o maaare de oameni mergând în aceeaşi direcţie şi printre ei un rătăcit care a uitat că trebuia să se urce la capătul celelalt, vrea să ajungă în cealaltă direcţie, lucru pentru care este nevoit să meargă "contra curentului".
Într-o astfel de zi minunată, respectându-mi statutul de careless person, am mers foarte mult pe jos, uneori fără direcţie (cu toate că eram în căutarea a diverse locaţii cu diverse scopuri), am mâncat în oraş (a se citi cantină) şi I went shopping, evident fără să-mi trebuiască nimic dar lăsând la casă o sumă mare de bani (relativ la bugetul meu de om fără servici).
Nu am mai ajuns de mult la acel local minunat din capitală unde se poate mânca bine şi bun cu o sumă potrivită cu buzunarul studenţilor şi de această dată m-am trezit pe un scaun, în faţa unei mese bleo, cu o tavă bleo în față- bineînţeles goală (înainte îmi era foame şi nu trebuia decât să mănânc nu aveam timp de observaţii şi filosofii). Am realizat în câteva secunde că sunt într-un loc căruia nu-i mai aparțin- ce poetic a sunat asta relativ la o cantină :))- şi că este atât de bine să fiu acolo. M-am simţit efectiv fericită pentru câteva minute bune- rezumând: tocmai mâncasem deci I had a happy stomach, puteam să stau pur şi simplu pe scaun în faţa tăvii mele bleo pentru că nu trebuia să fiu nicăieri la o anumită oră şi aveam în faţă atât de multe variante de a-mi petrece timpul în după amiaza ce urma că nici nu ştiam ce să aleg. Uite asta da moment în care te poţi lăuda că ai găsit fericirea în lucruri simple. This is one thing I should thank BIG R for ;)
Pentru toţi colegii care înţeleg foarte bine despre ce e vorba în ideile de mai sus, VACANŢĂ PLĂCUTĂ!
Ascultari placute, cu drag.
Ronan Keating - Life is a Rollercoaster
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu