Evident nu am de gând să mă refer la cine ştie ce ziceri populare sau proverbe sau alte vorbe de duh pline de tâlc pe care, eventual, fiecare din noi le-a auzit mai mult sau mai puţin pe la "bătrânii" pe care îi are fiecare pe lângă casă, vecine binevoitoare, mătuşi, bunici..
Încă de aseară, că acum fiind vorba de o activitate nouă pentru mine, care se pare că îmi şi place, mă tot gândesc despre ce să mai scriu.. asta pentru că momentan încă sunt la faza în care fug de subiecte cu o foarte mare implicare emoţională şi care ar necesita ceva meditare şi rumegare a unor lucruri din viaţa mea.. încă sunt la faza în care relaţia mea cu acest blog e în perioada de indragosteala.. ne tatonăm reciproc.. ne descoperim.. ne obişnuim unul cu altul.. mai durează puţin până când scopul, cel puţin la nivel ideatic, acestor scrieri să fie luat în discuţie. Revenind, încă de aseară, când am vorbit iar cu Bunica, pentru că ne sună destul de des în ultima vreme de când cu răcelile de sezon ca să vadă cum se mai simt nepoatele, mi-a spus ceva ce îmi spune destul de des de ceva vreme încoace.. cred că de pe la începutul anului.. sau poate mi-a mai spus şi până acum dar nu am auzit eu: ÎNVĂŢA SĂ TE IUBEŞTI!!!
Cuvintele astea venind din partea ei mă fac să mă gândesc în secundă doi la două lucruri:
1. Mi-e teamă că în curând Bunica nu va mai putea fi găsită apelând un număr de telefon. Din experienţa cu cealaltă Bunică, care nu mai este printre noi, sub formă materială cel puţin, am învăţat că persoane precum ele, bunicele, pot pleca fără să apuci să-ţi iei rămas bun, fără să apuci să-i arăţi că o iubeşti aşa cum ai fi vrut tu să o faci, fără să apuci să o strângi în braţe. Am mai învăţat că atunci când sunt încă prezente în viaţa ta ai tendinţa de a le neglija, uneori chiar te enervează, te sâcâie cu telefoane- Bunica, cea care nu mai este nu făcea lucrul ăsta, dar compensează cealaltă :P. Uneori îmi pare rău că evit o discuţie la telefon cu Ea, cea care mi-a mai rămas, îmi pare rău că nu mă manifest prin exprimarea sentimentelor mai des, că nu îi ofer ceea ce şi-ar dori Ea- ultimele bârfe din familie cu cât mai multe detalii, toate planurile mele de viitor expuse frumos cu liniuţă şi de la capăt şi după fiecare rând lăsat spaţiu pentru a fi completat de părerile şi sugestiile ei la cele scrise de mine. Singura problemă este că părerea asta de rău e aşa.. ca o străfulgerare în care am o imagine sumbră a momentului în care va pleca şi Ea, mi se strânge inima, de undeva din adâncul sufletului mi se iveşte o lacrimă pe care o şterg cu gânduri noi şi vesele şi mă gândesc că.. mai e muuult până atunci şi am destul timp ca măcar de acum înainte să repar ceea ce mi se pare că trebuie reparat, iar scena se repetă iar şi iar şi iar...
2. Şi-a dat oare Bunica seama că eu nu mă iubesc? Vroiam să scriu că eu nu mă iubesc atât de mult pe cât ar fi necesar dar apoi mi-am spus.. asta cu iubitul mult sau puţin.. e ceva ce scârţâie în exprimare.. ori iubeşti ori nu iubeşti.. Poţi spune că îţi place ceva mai mult sau mai puţin.. dar nu poţi spune că iubeşti x lucru mai mult decât pe y. E ca la meci: victorie sau înfrângere, nu merge cu remiză.
Să te iubeşti pe tine.. am citit o grămadă de articole şi cărţi despre asta.. majoritatea aveau ideea că: dacă tu nu te iubeşti pe tine cum poţi pretinde să te iubească alţii? Da mulţumesc, teoria e super dar cum se întâmplă asta practic? Adică ce înseamnă să te iubeşti pe tine?
Să crezi despre tine că eşti frumoasă? În acest caz nu consider că sunt urâtă, nu sunt nici "ravisante", am doar zile în care mă simt frumoasă şi zile în care sunt cea mai grasă şi mai urâtă şi mai cocoşată femeie de pe planeta- între noi fie vorbă nu că atunci când mă simt eu frumoasă aş pierde instant cele 10 kg pe care consider că mă străduiesc să le dau jos de muult timp, mi-a şi reuşit o dată dar a durat doar un an :|
Să crezi despre tine că eşti deşteaptă? Bine.. proastă nu sunt, sunt leneşă, asta da, dar nu proastă.. Problema este că.. ştim cu toţii că lenea poate ţine loc de.. lipsă de informare- care nu e aceeaşi cu prostia dar uneori pot semăna izbitor.
Să faci mai multe lucruri pentru tine decât pentru cei din jurul tău? Asta nu se chemă egoism? Eh uite aici pot spune că stau bine, d-ăsta am, slavă Domnului! Numai că ştiind că îl am din plin, încerc să compensez şi mi se pare mie că încerc să fac lucruri pentru cei din jurul meu prin care să îi bucur şi poate pe undeva să compensez momentele de egoism răutăcios. Şi în momentul ăsta încep să pun la îndoială lipsa prostiei în cazul meu :-? Dacă nu cumva prin tentativele astea ale mele, de a compensa ceva rău prin ceva bun, nu calc mai tare în străchini.. şi taman ajung în situaţia că exact atunci când e sănătos să-ţi manifeşti egocentrismul să o laşi mai moale şi fix când e nevoie să laşi egoul de o parte atunci răsare mai ţanţoş de după perdeluţa? Nu.. dar clar refuz să cred că aş putea fi proastă, hai mai bine să zic prostutza că sună mai dulce.
Aaa.. am găsit şi argument.. domeniul pentru care mă pregătesc nu are nevoie doar de oameni care pot asimila un munte de cunoştinţe, are nevoie şi de oameni care să fie în stare să integreze cunoştinţele astea ca să poată jongla cu ele.. şi având în vedere că al meu creier e în stare să formuleze un diagnostic corect în multe din cazurile întâlnite până acum înseamnă că e în stare să proceseze informaţii să le integreze şi să facă operaţii logice pe care un creier prost nu le-ar putea face.. QED (quod erat demonstrandum) ;)
Revenind la subiectul luat în discuţie.. ÎNVAŢĂ SĂ TE IUBEŞTI!!!... mi-ar plăcea să existe o şcoală unde să se predea aşa ceva.. m-aş înscrie negreşit la cursurile ei. Pentru că, însă, nu există.. ne rămâne nouă, la fiecare în parte, să ne dăm seama cam cum se întâmplă lucrurile şi cum ajungi să te iubeşti.
Concluzia mea pe seara asta, deocamdată, este că.. am nevoie de o greutate cu 10 kg în minus, de un boost de hărnicie şi de găsirea modului de utilizare politically correct e egoismului, de parcă acest manual de utilizare se găseşte la orice colţ de stradă, pentru că eu să ajung să mă iubesc pe mine. Ce simplu sună...
Noapte bună şi... Iubiţi-vă mult, pe voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu