Cu toate că nu am mai scris nici un cuvinţel pe aici.. m-am regăsit în multe zile gândindu-mă la ceea ce voi scrie şi construind un schelet de postare.. evident nu s-a materializat pentru că încă îmi puneam şi eu ideile în ordine.
Citesc o carte foarte dragă mie, continuarea de la Eat,Pray,Love de Elizabeth Gilbert, Committed, se numeşte cartea. Îmi place foarte mult modul în care e scrisă şi se pare că pentru mine a venit la timp aşa cum a venit şi prima, se mulează exact pe gândurile mele. Pentru cine nu a avut ocazia să o răsfoiască pot să spun că mie una mi se pare o carte pe care să o citeşti aşa pe bucăţele.. referinţele socio-istorice necesită ceva procesare pentru o integrare mai uşoară a informaţiilor. Sau poate suna prea pompos..dar aşa am simţit eu.. că erau lucruri pe care trebuia să le metabolizez eu ca să extrag toate informaţiile ce mi-ar putea fi utile.
Acum că am trecut de introducere, eu de fapt vroiam să scriu despre o anumită frământare personală.. cum arată o relaţie în care, cel puţin declarativ, ai vrea să rămâi a lifetime? Îmi este foarte clar că pentru fiecare din noi arată altfel şi evident că frământarea mea se referă la faptul că nu ştiu cum ar putea să arate ea pentru mine.
Momentan fiind într-o relaţie care a ajuns la stadiul în care merge de la sine..e undeva într-o zonă de safe în care fiecare îl ştie pe celălalt, ştie la ce să se aştepte cu bune şi cu rele şi cu toate că sunt convinsă că pe undeva fiecare îşi doreşte altceva, nici unul din noi nu face paşi foarte decişi şi consistenţi spre schimbare. So.. din acest punct aflându-mă mă întreb dacă aşa evoluează toate relaţiile sau dacă dragostea pe care mi-aş dori să o am eu acum ţine de un biologic mai tânăr.. ţine de liceu? Sau ţine de persoana cu care împărţi astfel de sentimente? Sau ţine de tine pur şi simplu. De ceva timp nu mă mai inspiră aproape cu nimic melodiile romantice şi sentimentaliste, aproape că nu-mi mai vorbesc decât despre relaţii şi sentimente aşa cum apar ele în filme. În filmele alea în care el are o intuiţie aproape feminină şi face exact ceea ce trebuie în momentul în care trebuie să fie făcut acel lucru, filmele alea în care ea are puterea de a pune capăt unei relaţii greşite de parcă ar schimba comanda de paste milaneze cu paste carbonara sau şi mai simplu se ridică de la masă şi pleacă fără aproape nici o problemă.
Se spune că filmele sunt cele care induc pareri greşite despre cum ar putea fi o relaţie şi poate pe undeva aş putea să dau dreptate acestei concepţii DAR.. de ce în cazul filmelor SF problema asta este privită ca pe ceva WOW! Uite ce viziune au avut oamneii ăia că au adus un anumit concept sau o anumită tehnologie care peste nu ştiu câţi ani a ajuns realitate, şi poate chiar în unele cazuri o realitate banală. De ce lucrul ăsta nu e valabil şi cu filmele din genul Romance. De ce aici nimeni nu vine să zică.. uite ce chestie am văzut în filmul ăla şi ne-am gândit că se poate aplica şi în real life.. şi uite că a mai şi funcţionat şi WOW! –again, ce bine poate fi.
De asemeni se mai spune ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să se îndeplinească! În legătură cu asta îndrăznesc să spun că şi eu, ca şi tine, avem nişte standarde destul de ridicate pentru cum ar fi necesar să fie partenerul/partenera. Caz în care mă întreb dacă zicala asta mai este adevărată.. dacă există şanse reale de a primi ceea ce visăm, mă îndoiesc. Oricum mi se pare că o dată cu înaintarea în vârstă standardele cresc din ce în ce mai mult şi nu ştiu exact dacă asta e de bine sau nu.
Deja postul ăsta începe să sune a gândire de fată bătrână care are impresia că va rămâne nemăritată şi chiar nu e cazul, doar că probabil mi-aş dori ca relatia aia nu-ştiu-cum să nu presupună extrem de multe compromisuri din partea mea, sau hai să zic altfel.. să nu presupună mai multe compromisuri din partea mea decât din partea lui. Am voie să visez, încă, nu?
Acum nu mulţi ani melodia asta avea un anume răsunet în sfera mea emoţională..acum este doar melodia dintr-o emisiune cu poveşti de dragoste ambalate frumos şi prezentate cu aură de basm. Cât din viaţă îşi va permite fiecare să aibă parte de ceva la fel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu